Mercurul este un metal greu toxic care poate avea efecte devastatoare asupra sănătății umane, iar unul dintre cele mai frecvente moduri în care ajungem să-l ingerăm este prin consumul de pește contaminat. În ultimele decenii, cercetările au arătat o preocupare tot mai mare cu privire la nivelurile de mercur din oceane și mări, iar oamenii de știință avertizează că expunerea prelungită la acest metal poate afecta grav sistemul nervos, rinichii și chiar dezvoltarea fetală. Acest articol oferă un ghid complet al riscurilor legate de consumul de pește contaminat cu mercur, explicând cum ajunge mercurul în apă, ce tipuri de pește sunt cele mai expuse și cum să ne protejăm de aceste pericole.
Ce este mercurul și cum ajunge în apă?
Mercurul este un element chimic care se găsește natural în mediul înconjurător, dar este și un poluant important generat de activitățile umane, cum ar fi arderea cărbunelui, mineritul și utilizarea anumitor produse industriale. Odată eliberat în atmosferă, mercurul se poate transporta pe distanțe mari, ajungând în râuri, lacuri și oceane. În aceste medii, mercurul suferă o transformare chimică, fiind transformat în metilmercur, o formă mult mai toxică și mai ușor de absorbit de organismele acvatice.
Pe măsură ce metilmercurul este absorbit de plankton și alte organisme marine mici, acesta urcă în lanțul trofic, acumulându-se în concentrări mai mari pe măsură ce specia de pește devine mai mare și mai vârstnică. Astfel, prădătorii marini de vârf, cum sunt tonul, rechinii și peștii-spadă, ajung să acumuleze cantități semnificative de metilmercur, ceea ce îi face o sursă importantă de expunere pentru oameni.
Cum afectează mercurul sănătatea umană?
Expunerea la mercur poate avea efecte severe asupra sănătății umane, iar riscurile sunt deosebit de periculoase pentru anumite grupuri vulnerabile, cum ar fi femeile însărcinate, copiii și persoanele cu sistemul imunitar compromis. Mercurul are tendința de a se acumula în organism, iar expunerea prelungită poate duce la toxicoză.
Unul dintre cele mai grave efecte ale consumului de mercur este asupra sistemului nervos central. Metilmercurul poate afecta dezvoltarea creierului la făt și la copii mici, având potențialul de a cauza tulburări cognitive, probleme de învățare și întârzieri în dezvoltare. De asemenea, expunerea la mercur poate provoca leziuni ale rinichilor și ale sistemului cardiovascular. Alte simptome comune ale intoxicării cu mercur includ dureri de cap, oboseală, tremor și dificultăți de coordonare.
Peștii cu cele mai mari concentrații de mercur
Nu toți peștii sunt la fel de afectați de contaminarea cu mercur, iar unii sunt mult mai expuși decât alții. Speciile de pește care trăiesc mai mult și se află mai sus în lanțul trofic au tendința de a acumula concentrații mai mari de mercur. Printre acești pești se numără:
- Tonul (în special tonul de mare adâncime) – Unul dintre cei mai consumati pești, tonul poate conține niveluri periculos de mari de mercur. De asemenea, fiind un pește cu o viață lungă și o poziție înaltă în lanțul trofic, tonul acumulează mult mercur.
- Rechinii – Rechinii sunt prădători de vârf și, prin urmare, tind să conțină cantități mari de metilmercur.
- Peștii-spadă – De asemenea, acești pești mari și longevivi pot conține concentrații ridicate de mercur.
- Macroul și marlinul – Alte specii de pește de mari dimensiuni care sunt susceptibile la contaminarea cu mercur.
În schimb, peștii mici, cum ar fi heringul sau sardinele, au o cantitate mult mai mică de mercur datorită vieții lor mai scurte și poziției lor inferioare în lanțul trofic.
Impactul consumului de pește contaminat în timpul sarcinii
Femeile însărcinate sunt cele mai vulnerabile la efectele negative ale mercurului. Studiile arată că expunerea prenatală la metilmercur poate duce la probleme de dezvoltare neurologică la făt, incluzând întârzieri cognitive și tulburări de comportament. De asemenea, riscurile pot afecta dezvoltarea motorie și vizuală, punând în pericol capacitatea copilului de a învăța și de a se integra social.
Pentru a reduce aceste riscuri, femeile însărcinate sunt recomandate să evite consumul de pește cu un conținut ridicat de mercur, cum ar fi tonul, rechinii și peștii-spadă, și să opteze pentru specii mai mici, care conțin mult mai puțin mercur.
Cum să te protejezi de riscurile mercurului din pește?
Există mai multe strategii prin care putem reduce riscurile asociate cu consumul de pește contaminat cu mercur, fără a renunța complet la beneficiile nutritive ale peștelui. Iată câteva recomandări:
- Alege pești mici și de apă dulce – Pești precum sardinele, heringul sau somonul sălbatic au un conținut mult mai scăzut de mercur decât peștii mari și prădători.
- Diversifică tipurile de pește consumate – Evitând consumul frecvent de aceleași tipuri de pește (în special cele mari și longevive), poți reduce expunerea la mercur. Astfel, poți consuma o varietate de pește din diferite surse.
- Informează-te despre proveniența peștelui – Cumpără pește de la surse de încredere care respectă reglementările privind siguranța alimentară și urmează bunele practici de pescuit sustenabil.
- Consumă cu moderație peștii mari – Dacă consumi ocazional pești mari, este important să nu faci acest lucru prea frecvent. Încercă să limitezi cantitatea de pește contaminat pe care o consumi.
Contaminarea cu mercur reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană, iar consumul de pește contaminat poate avea efecte dăunătoare, în special asupra copiilor și femeilor însărcinate. Deși peștele poate fi o sursă valoroasă de nutrienți, este important să fim conștienți de riscurile asociate cu anumite specii de pește și să luăm măsuri pentru a ne proteja. Alegând cu grijă tipurile de pește pe care le consumăm și diversificând dieta noastră marină, putem reduce riscurile de expunere la mercur și putem beneficia de toate avantajele pe care peștele le oferă pentru sănătate.